Tuesday, March 30th, 2010 | Author: gmmail

Nu mai vreau sa scriu… Sau nu mai pot…
Nu mai am povesti, ganduri, vise, emotii, placeri si metafore de daruit.
Ceva s-a topit si s-a cristalizat intr-un format nou. Unde scrisul, desi ramane un ceva frumos mereu in si cu mine, acum nu-l mai simt necesar.
Mi-e dor de voi si nu mi-e dor. Mi-e dor de mine si nu mi-e dor. Mi-e oarecum bine asa.
Nu stiu cat si daca asta e ce-mi trebuie…
Dar veti afla primii.
Pana atunci filtrati primavara asta cu toti porii.
Ca e ceva in aer care merita retinut!

  • Twitter
  • Yahoo Mail
  • Gmail
  • Hotmail
  • Yahoo Messenger
  • Share/Save/Bookmark
Category: Libertate
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

10 Responses

  1. Doamne, cat te inteleg!

  2. Nici eu nu mai scriu… Si vorba ta, mi-e bine si in acelasi timp nu mi-e bine asa. Poate nu mi-e bine fiindca tot incerc sa imi explic de ce nu mai sunt creativa. La o buna reauzire, recitire… :)

  3. Paste fericit!

  4. …chiar ca…
    e o noua etapa iar fiecare etapa trebuie arsa pana la capat.

    Să ai parte de linişte, dragoste, bucurie, de Sărbători şi tot anul! Paşte Fericit, dragă Marin !

  5. am reusit in sfarsit sa-l aud si nu avea nimic de discutat cu mine – a fost ca o eliberare si un alt semn ca vreau prea mult sa simt si nu se leaga simtirea de ceea ce am nevoie !

  6. Destul de trist ce spui aici… vezi ca vine primavara, sa nu te gasesca tot asa, good luck!

  7. ia o iarba !

  8. ai depresie.
    ia o pauza. fugi in lumea larga. redescopera.

  9. am urmat fara sa fi citit instructiunile mai putin partea cu iarba – nu este o optiune este ultimul drum
    Eu nu vreau pe ultimul drum, eu vreau sa stralucesc de tinerete, sa ma clatin in betia trandafirilor pentru dulceata si sa lesin de placere intr-un lan de frezii!
    Primavara s-a dus, vara puteziceste cu ploi si calduri, astept toamna sa-mi intepe putin fiecare radacina si sa-mi aduca ploile adevarate, ceata tarzie si mirosul de lemn ars din diminetile dinaintea gerului primei zapezi …
    Ah si mi-e dor de El-ul pe care mi-l construisem eu, acel El de care are nevoie orice iluzie – prietenul…eternul prieten de suflet …

  10. Sper sa mai ne scrii, te voi mai vizita din cand in cand sa vad daca mi-ai ascultat sfatul :|

Leave a Reply

:D :) ^_^ :( :o 8O :shock: 8) ;-( :lol: xD :wink: :evil: :p :whistle: :woot: :sleep: =] :sick: :straight: :ninja: :love: :kiss: :angel: :bandit: :alien: