Tuesday, March 16th, 2010 | Author: gmmail
Separarea a venit firesc. Fara reprosuri reciproce, fara invinuiri, fara regrete.
I-am spus adio fara convingerea iremediabilului dar un adio totusi.
Am recunoscut in mine insumi marea iubire ce ne-a consumat si care va ramane eterna.
O voi iubi mereu.
Ne-am respectat si ne-am daruit reciproc stari rare. Ii sunt recunoscator pentru fidelitate, companie si placerea oferita.
La Paste vor fi fiind 8 saptamani de cand buzele-mi nu au mai simtit gustul sarutului ei…
Si ochii-mi nu au mai vazut albastrele cercuri de fum mentolat…
Ne privim deseori dar nu ne mai atingem…
Ramai cu bine!
Iti multumesc pentru unicitatea trairilor oferite…
Category: Eu cred ca...
Wednesday, 17. March 2010
Atat de frumos a fost cand vroiam sa verific daca si ce simt si am intins o mana spunand ca de fapt noi nu am facut cunostinta!
Si parca ne stiam de-o viata si imi era teama sa-l vreau, sa-l am si ma fascina tot ce-mi dadea – o privire, a atentie, o expresie, un banc, un obiect si peste toate marele fior – fior oscilant de gheata si lava incinsa in conturul gurii si in mijlocul aortei – prin acea strangere de mana!
Timpul, dragostea, pierderea si dorul de omul cu care traiesc si-l cresc in mine cu fiecare clipa cand imi lipseste imi dau curaj –
Mi-am creat o fantoma cu care reimpart clipe
Mi-am pus in suflet in fiecare clipa cate o calitate si un defect al lui
Mi-am dedicat clipe dorindu-i sunetul vocii “dumneavoastra ce credeti?!”
Mi-am simtit ochii vazandu-i privirea si memorand-o asa cum este ea – clara, serioasa, draga, iubita, sincera si senzationala
Unde este prietenul meu “cu acelasi respect dintotdeauna…?”
A plecat sau am plecat?!
Am uitat un amanunt important si s-a intristat pe ideea de “ma simt ca o muza?”
Ma gandesc cu simtirea mea, cu imaginea lui completata de dorinta mea si totusi nu mai este, si totusi a plecat, nu raspunde niciodata niciunui gand si parca, curajul pe care mi-l da toata aceasta traire inca provocatoare voaleaza si chiar farma celelalte legaturi ca si cum lumea s-ar mici teribil pana la evaporare –
Unicitatea trairilor oferite “cu prietenie, EU”
Wednesday, 17. March 2010
Un adio care imi lasa impresia ca tocmai ai renuntat la niste vicii. :roll: Ia sa vedem… la cafea? la tigari?
Ma bucur ca ai inceput sa scrii din nou. Credeam ca ti-ai abandonat “casuta cu reverii”.
Thursday, 25. March 2010
Vei reveni la ea… iti va fi foarte dor… o vei visa…
Tuesday, 30. March 2010
Arriel – e ceva sfasietor, surprinzator, imbucurator si totodata retinut in comment-ul tau.
La fel ca viata…
Tuesday, 30. March 2010
scorpie4y – aahaa…. M-ai prins! :razz: Asa e… Ma uit cum fumeaza multi dintre prietenii mei si – in sinea mea imi pun fel de fel de intrebari :
Tuesday, 30. March 2010
rouanoua – Ispito!!!!! :razz:
E posibil sa ai dreptate. Nu-s tipul decizilor definitive si iremediabile. Deocamdata insa mi-e ok asa…
Wednesday, 30. June 2010
mi-e dor sa iubesc, parca trairea se surge printr-un lichid imaginar prin porii pielii cu fiecare clipa asa ca firele mici de nispip dintr-o clepsidra – este ciudat ca imi amintesc cum iubeam ca si cum iubeam nu numai in dreptul meu
Asa de multe clipe se scurg si totul se repeta in alt interval dar pe aceeasi schema, cu omul de azi incercat din rasputeri sa nu repete greselile de parca ar putea trai altfel
Tot ce trece se transpune si se retraieste – astazi pleci maine vine un alt om, clipele minunate se pot retrai sa cum si pierderile se pot trece la pierderi si reincerca … sufletul este o sita deasa de fapt si ceea ce ramane in sita se poate resitui de catre alt suflet