Sunt psiholog – si aici si acolo – si stiu exact ce inseamna asta. Cunosc starea care ma invadeaza neciclic in nuantele sale cele mai intime, in raptusurile si ilogica sa cea mai rafinata. Ii simt pe buze gustul dualitatii si al instrainarii. Dar ne traim amandoi intr-o armonie impusa ca nu avem de ales. Eu si starea mea.
Si o numim schizofrenie.
Dar eu demult nu mai cred in vorbele psihologiei sau ale psihiatriei. Pentru ca sunt doar forme sonore atribuite neintelesului.
Eu stiu doar cand vin aici. Si asta e foarte important. Si mult prea real.
Pana nu demult veneam ca se intampla. O clipa de neatentie, o furnicatura in articulatii, o infima ameteala si ma trezeam aici. Dezorientat si temator ma plimbam strain pe unde si cu cine se nimerea nestiind cat avea sa dureze jocul. Si cand indrazneam sa sper se intampla sa plec.
Ne-voit, ne-simtit si ne-dorit de nimeni. Si asa mereu, mereu…
Dar odata, o singura data a fost altfel.
Ne-am simtit sufletele mangaindu-se fara voia noastra intr-un decor aglomerat. Si de atunci niciodata nu a mai fost la fel. O raza calda a creat o punte pe care ne chinuim s-o daramam zi de zi ca sa putem supravietui.
Iar eu sunt chemat mereu din lumea mea, ca intr-un blestem frumos, pentru a o ajuta sa naruim ce s-a creat fara noi.
Si inca nu putem…
Ciudat e ca, in toata nebunia asta,… ochii… doar ochii… mi-au ramas de copil!
Monday, January 11th, 2010 | Author: gmmail
Category: Eu cred ca...
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
5 Responses
Wednesday, 13. January 2010
:oops:
Wednesday, 13. January 2010
http://www.youtube.com/watch?v=YAgp-BeBnOs
Exista adanc plantat in tine factorul unic al inchegarii. Care te va aduna mereu pe tine laolalta cu tine pana sa se produca vreun dezastru ireparabil. Pastreaza la loc sigur ochii de copil; ceva imi spune ca de acolo vine salvarea. Si asculta linistea melodiei de mai sus
Thursday, 14. January 2010
Cristia – daca e asa cum ziceai, ca mintea e cel mai mare obstacol, cu certitudine ca merita atunci a fi cucerita. Sau macar luata la intrebari…
Si in directia “inspre in sus” combinatia inchegare-inocenta s-ar putea sa fie utila. Multumesc pentru oaza de liniste sonora. Stiai ca am nevoie…
Sunday, 17. January 2010
De mult timp n-am mai fost pe aici… Si multe s-au intamplat de atunci… Si aici la tine, si aici la mine …. Si altele … Dar poate alta data. Ma bucur de regasire. Regasirea ta.
Tuesday, 19. January 2010
Misselenusa – ma bucur ca ai revenit. Da, s-au intamplat multe! Dar nu in asta consta farmecul?