Aminteste-mi Prietene …
Aminteste-mi cum e sa-Ti simt sensul, rostul si devenirea doar furandu-i mirosul. De care nici macar nu e constienta!
Aminteste-mi ca esti mereu doar prin faptul ca o privim amandoi.
Aminteste-mi ca esti la fel de uimit ca si mine privindu-i somnul.
Nu vreau sa mai plangi. Si nici sa mai razi. Si nici sa mai auzi vibratia indiferentei.
Nu vreau sa-ti mai gusti suferinta doar pentru ca eu nu inteleg.
Nu vreau ca Universul sa fie gri doar pentru ca eu imi dorm viata…
Nu vreau ca din neputinta-Ti de a ma face constient de Tine, sa Iti gusti durerea limitelor atunci cand ea imi deschide usa…
Pentru ca o face pentru Tine. Si nici macar nu e constienta!
Si nici eu!
Si privindu-Te prin ea, ma inchin ei!
Si nu Te mai cred ca inchinandu-ma la idoli, ma pedepsesti!
Pentru ca amandoi o facem!
Priveste-i somnul doar…
Si darama restul Universurilor ca ne ajunge asta! Pentru toate vietile!
Vino langa mine si sa-i privim somnul. Pentru ca nici eu si nici Tu nu am putut crea asa ceva.
Doar i l-am daruit.
Iubind-o…