Intrucat guvernul, pseudopoliticienii zilei, presedintele-derbedeu, agentiile bugetare parazitare, mafia romaneasca ca si intregul context socio-politic din Romania sunt clar orientate intru exfoliere financiara de pe noi toti si bataie de joc, inters personal, alimentare cu faina, inghetata si alte mofturi de shoping pentru familiile lor pledez pentru opozitie prin pasivism. Ca de activism nu mai poate fi vorba intr-o tara eminamente hermafrodita, descompusa, compromisa, jalnica si predispusa manipularilor de doi bani.
Nu mai platim nimic!
Nu taxe, nu impozite, nu rate la banci, nu contributii sociale, etc care oricum ajung in buunarele elenelor, basestilor, bocilor, hrebenciucilor si a altor capuse insatiabile…
De ce m-ar chinui cu mintea sa incompleta un ministru sau altul???? Atat timp cat e limpede ca intreaga strategie a astora e unidirectionala, personala si personalizata de ce as contribui eu in dauna mea la bunastarea materiala a acestora??? Sunt masochist? Sunt imbecil? Eu nu!
Voi?

Vietii, in general…
Ca in marea ta naivitate m-ai invatat ca lumea e o frumusete in care doar te manifesti…
Ca procesualitatea dragostei aduce innobilare…
Ca sinceritatea e sinonima spontaneitatii si ca adevarul spus/trait e o revelatie interumana…
Ca oamenii sunt eminamente buni si ca iluzia non-bunatatii dispare prin comunicare…
Ca lumea nu moare pentru ca sfarsitul ei ar insemna sfarsitul lui dumnezeu ceea ce e un non-sens…
Ca singuratatea e nefireasca si ca nu exista…
Ca in afara emotiei si a trairii ei nu exista nimic…
Ca iubim doar cand nu suntem iubiti si plangem iubind ceea ce nu ne iubeste…
Ca sexualitatea e un paleativ minicinos folosit pentru santaje emotianale…
Ca femeile si-o pun fie din ratiuni de constrangere, fie din ratiuni de iluzoriu echilibru dar rareori din placere…
Ca facutul de copii nu implineste ci obliga…
Ca democratia e marea pacaleala milenara prin care non-valorile acced acolo unde nu le e locul…
Ca iubirea in esenta ei nu se poate manifesta in lumea terestra…
Ca m-ai aburit prin derulare!!!
Ca va traiti nimicul..
Si ca nu intereseaza pe nimeni!

Mare pacat ca momentele care ne iau in valul desfasurarii lor sunt deposedate de emotie sau traite inautentic, sablonard, stereotip, sec, maniacal, departe de ceea ce ar fi de dorit sa simtim…
Mare pacat pentru ca, in oricare moment din inlantuirea de clipe care ne compune firul vietii, nu suntem altceva decat ceea ce simtim!
Ziua dedicata Sfintei Maria o vad si o simt ca fiind apogeul omagiului adus feminitatii. Momentul sedimentat in emotia umana de mii de ani depaseste cu mult persoana finita, concreta.
Femeii care l-a nascut pe omul-Isus, cel care fara a avea cursuri de management si nici un altfel de alta scoala si care ulterior a creat cea mai mare scoala din istoria umanitatii, merita sa-i oferim toata iubirea.
Adevarul istoric nici nu mai are relevanta.
Conteaza dragostea prezenta, atentia, respectul cald plecat din priviri, atingerea dureros de umana si bucuria cu care ne invelim astazi Mariile de langa noi si prin extensie pe toate femeile care dau sens si culoare si care indumnezeiesc viata in toata splendoarea si spectacolul ei.
Ca de obicei Biserica Ortodoxa e plecata de la eveniment in schizofrenia-i cronicizata si care nu se mai remite niciodata si-si umileste Mariile punandu-le sa inconjoare lacase bantuite de frustrari monahale in coate si in genunchi, si sa-si ceara iertare pentru pacatul de a fi femei.
La multi ani Maria!
La multi ani Femeie-Creator cu toate numele de pe pamant!
Iti multumesc pentru ca esti si pentru ca te ridici intru sfintenie cu mult deasupra tuturor bisericilor care doar din teama de tine se manifesta atat de patologic.