Cei doi sefi de state – Preafericitul (PF) Daniel si Superfericitul (SF) nostru presedinte s-au intalnit zilele trecute la o poveste… Mai o cafea, mai o snoava, poate ca si o mica barfa au precedat tema presupusa de discutie…
Voturi contra bani!
Si banii au si venit… Instant bugetul ciuruit al crizatei Romanii s-a umflat indecent pe partea presupus spirituala a cetatenilor…
Biserici de care nu a auzit nimeni si care probabil niciodata nu vor vedea doi bani din cele afisate pe sticla TV sunt prinse in planuri imaginare de investitii…
Spitalele in care cad tavanele pe cei intubati, spitalele care suspina dupa un minimum de dotare sunt lasate in stand by…
Scolile in care focul cu lemne e greu de intretinut in sobele sparte sunt trecute cu vederea…
In frigul patrunzator se invata doar, umilinta, teama si spaima de Dumnezeu!
Invazia de profesori de religie beneficiaza de bypass in relatia cu Inspectoratele scolare avand nevoie de binecuvantari speciale de la tot felul de episcopii tocmai pentru a evita ca amarata aia de religie sa poata sa fie predata si de alte persoane decat seminaristii… Alte discipline precum more…

Eu, cand intru la cineva in casa sau in spatiul lui, (birou, cort, teren viran, blog, etc) ca reflex, dau buna ziua. Sau in functie de tipul de relatie cu persoana vizitata, spun ceva adecvat. In nici intr-un caz nu dau buzna la frigider, desfac o cola dupa care ii spun – daca ar fi cazul – cat de tampit e, cat de varza e totul si ce gusturi proaste are in materie de design interior…
Formulele astea aproape neconstientizate si care nu cer un raspuns (buna, salut, ce mai faci, etc) se constituie intr-un ritual specific uman cu rol in introducere in atmosfera contextului, relaxarea ei si in manifestarea ne-agresivitatii, a stabilirii unei comunicari viabile si reciproce. Asta, printre altele ne si deosebeste de primatele inferioare. Ca oameni, nu ne marcam teritoriile facand pipi in fata usii sau amusinand pe langa peretii proprii…
Blogul meu – desi uziteaza de o platforma free (multumesc WordPress!) are extensia .ro, ceea ce arata ca am un domeniu cumparat si al carui hosting e platit. Cu alte cuvinte e proprietatea mea.
Ce fac eu aici, cum imi aranjez decorul, ce scriu, cu ce aberatii proprii imi invelesc „peretii” goi ai site-ului e strict problema mea.
Usa insa, e deschisa permanent! more…

Cred ca am devenit prea seriosi!
Prea dintr-o data viata asta compusa din ganduri, vise, emotii, experiente, iubire, obsesii pentru celalalt sau pentru noi insine, farse si falsuri, intrebari corecte, coerente, subiective, laxe, vagi, fixe, recurente sau imbecile cu raspunsuri variind pe aceeasi plaja, impuneri si repuneri de contexte, alegeri si constrangeri, ne contracta mintea pana intr-acolo incat – prinsi in problema – uitam de ansamblu…
Prea dintr-o data tineri si tinere inflamant de frumosi si clocotind de pulsiunea vietii se incrunta si devin gravi pentru aspecte care – nu peste mult timp – se vor pierde in ceata albastruie a banalitatii…
Prea dintr-o data uitam, in nebunia pe care ne place s-o traim, cum e gustul unui sarut furat, cum arde focul unei priviri, cum putem ruina valori rigide si voit eterne prin simplu fapt ca ne doare absenta celuilalt…
Prea ne nastem batrani si intelepti si sfarsim suferind ca si copiii, tanjind dupa mirosul unic al celuilalt, dupa un zambet al unui suflet la care nu am fost atenti atat timp…
Prea mult ne risipim libidoul in politica, economie, fotbal, in circul si painea asociata oricarei tipologii de societate uitand ca desi, noi insine formam societatea si ca acest tot ne reflecta totusi nu ne si traieste si nu ne si simte…
Prea mult ne bagam in problema – oricare ar fi ea – si blocam usile dupa noi bajbaind ulterior, in miezul alterant al acesteia, sa gasim iesirea spre soare, inspre zambet, inspre sufletul care ne asteapta rabdator…
Prea mult…
Nu-mi mai pasa ca Sfantul Valentin e de import…
Nu-mi mai pasa ca poate fi de plastic sau iritant de roz…
Nu-mi mai pasa atat timp cat privirile contin infinite echivocuri si sunt incitate de aburul fluid al cafelei sau ascunse lejer de fumul mentolat.
Iubiti-va!
Pentru ca iubirea se traieste nu se cauta…

Pentru ca ochii nu-ti mai scanteiaza si cuvintele ti-s seci
Pentru ca dorul de mine e doar teama de a nu iesi infranta din jocul asta
Pentru ca timpul nostru a devenit timpul tau si se risipeste altcumva
Pentru ca nu-ti permiti sa-ti para rau
Pentru ca spectacolul emotiilor il stim
Pentru ca atingerea pielii nu mai trece in suflet
Pentru ca prezenta sau absenta au devenit simple certitudini
Pentru ca vorbele nu mai sunt hrana
Pentru ca simtim mai putin
Pentru ca povestile s-au incheiat
Pentru ca m-ai facut sotul tau…

Se ia una bucata femeie la care i se ataseaza un element masculin. Virginitatea e un avantaj nesperat.
Se plaseaza intr-o chirie bine conturata si in virtutea exacerbarii unor pulsiuni firesti se lasa sa se divida…
Se incurajeaza consumul prin mai multe carduri bancare si rate egale pe cat posibil cu veniturile…
Ingrediente de tipul pacate, religii inchistate, telenovele, fotbal, Gigi Becali, bere, acuze, reprosuri, risipa inutila a timpului liber, minciunici dese, ghicitori in stele, zodii, LandMark Forum, tarot si exorcizari, revista Cancan si TV muuuult – Test de fidelitate&Co – etc, dau o savoare unica.
Frica de ochii si judecata celorlati e sarea din mixul asta. Se va turna generos!
Co-participarea la credite, implicarea simultana in obligatii pe termen lung, inventarea de obligatii si responsabilitati comune, etc sudeaza minunea cuplului contopind elementele componente pana la pierderea conturului partilor, aspect dezirabil si minunat!
Se lasa totul la focul mic al timpului. Nu va da in clocot niciodata iar mocnitul stins da sens…
Si, vor fi validate – in final – si marile afirmatii ale timpului:
1. Ce a lasat Dumnezeu mana omului sa nu desfaca!
2. Casatoria e o taina sfanta.
3. Orice experienta de dupa sau in afara casatoriei apare ca fiind raiul pe pamant.
4. Pana cand moartea ne va desparti!
Voila! Misterele v-au fost decodate intru intelegere si experimentare!
Bucurati-va! Primavara e peste noi…