- Eliberaza-te plangand, auzi suspinat in urechea-i dreapta…
Astepta asta. Si lacrima deznadejdii ei sincere curse pe pieptul lui larg luand forma unei intrebari ingenue:
- Dar facem asa?
- Sigur, veni raspunsul lui, indatorat si stors de putere… Asa facem.
Si bucuria lui docila imbujora zambetul ei uscat instant de lacrimi, alimentand pofta de a fi Ea, mai presus de Dumnezeu!
Si din epuizarea zambita a energiei arse s-a nascut umbra de care ascultam hipnotici, neconditionat si necritic.
Si noi si voi si Dumnezeu!

- Iubeste-ma, imi spuse… Dumnezeu e ocupat cu recesiunea mondiala. Devalorizeaza banii. Si e fericit! Induce falimente. Si e extaziat! Impune somaj. Si e amuzat! Scumpeste petrolul din nevoia de a experimenta adaptarea – ca raport intre asimilare si acomodare – asimilarea inteleasa fiind ca acumulare de noi informatii la cele existente iar acomodarea ca restructurare a vechilor informatii si structuri in functie de input-ul celor noi… Si e incantat!
- Iubeste-ma si nu crede in cele ce vezi… Dumnezeu s-a facut contabil pentru doua zile dintr-un amuzament intrinsec si le-a dat importanta astora de la brokeraj…
- Iubeste-ma si uita-L, ca El stie de uitarea ta. Simte-L prin umezeala caldurii mele ca doar asa vei trece fiind…
Dar n-am crezut-o insa am plecat prin ceata umeda rasfirata concentric de revarsarea ei… Si, ipocrit nu am uitat sa-L intreb:
-E adervarat?
Nu mi-a raspuns…
-Iubeste-ma si nu intreba, susura ecoul Anei….
Dar voi, ca fragmente de vis divin mi-ati putea spune…
E adevarat?

Rutina iubirii cauta justificari rationale.
Re-amplificarea ei se plaseaza intr-o zona a logicii uitandu-se ca ea insasi e imuna la logica. Justificarea ei din perspective rationale o aduce acolo unde e acum: sex despuiat de simtire, de transcendenta, de empatie, de seism intrapsihic…
E simpla gimanstica si solicitare musculara! Amagirea nu merge mult pentru ca disiparea seminala si geamatul mimat sunt limitate temporal.
Si atunci, ca sa supraviatuiti minciunii am definit divorturile, raptusurile sentimentale, nepotrivirile de caracter, sperantele in vieti mai bune, mai sexuale, mai implinite, mai color…
Si-mi fumez mentolul observand zbuciumul sincer si pacaleala bine intentionata….

Nu-mi mai plac iubirile tardive aprinse de patosuri date de teama imbatranirii si resping lenes amestecul fluidic al unor vise care nu mai au timp sa devina experiente inteligibile…
Privesc invers…
Evit tacut persoanele care cred ca au atins echilibrul vietii si care cred/simt ca stiu cam totul…
Ma amuz in singuratate de universalitatea teoriilor care nu vor inceta sa infierbante mintea necoapata a tuturor…
Imi las sila sa se consume in ea insasi la vederea unui consiliu de administratie de doi bani numit guvern…
Imi privesc nevoile cu teama…
Va privesc/simt pe voi, intr-o lume deliberat confuza unde fericirea e premiu si incertitudinea rutina…
Iluzia claritatii e data de inconstienta care ne insoteste. Omnipotenta si binele generalizat sunt momentane pentru a ne aminti de eternitatea lor. Dar nu aici si nu acum. Minciuna e divina!
Ma petrec pe mine arzandu-mi viata pe acolo pe unde nu mi-e locul, acceptand non-logici puerile doar de dragul unui idealism care ma contine…
Imi uit prietenii si pe mine insumi pentru ca incerc sa supravietuiesc unui dumnezeu care a incurcat routing-ul si care imi cere niste experiente-emotii care nu-mi spun nimic nici mie nici lui…
Privesc de la distanta si cu surasul celui care a fost scutit de ne-norocul la femei si de dezagregarea afectiva traita sablonard sau institutionalizat.
Chicotesc la narcoza iubirilor simtite eterne si le insotesc in disolutia lor fara nici un regret.
Ma las sedus de mine insumi, uitandu-mi iubirile…
Si ma amuz superior ca Dumnezeu a esuat.
Cu mine!
Mi le-ai dat pe toate Prietene… Si?
Nu vezi ca nu-mi trebuie?
Ca nu erau pentru mine?
Ca sunt in jur crime pentru a ti se savura oferta?? Pentru a-ti fi gustata iluzia??
Si nu mai rade! Inca o gafa ca asta si “futem” tot efortul creatiei!!!!

PS. Mi-am plimbat pe mine insumi prin soarele ruginit al Chisinaului… O nostalgie pe care n-am avut timp s-o pun la locul ei m-a insotit permanent. Dar nu am putut sa nu remarc amprenta feminina a Rusiei. Frumusetea feminina exagerat de ingrijita era expusa ostentativ peste tot. Atentia la imagine depasea cu mult trairea imaginii. Grija la detalii, sexualitatea casta si nevrotica a unor traditii impuse si interiorizate, miscarea, indemnul la “priveste-ma si uita” fac parte dintr-un oras prea putin cunoscut. Raceala data de prudente constante a daruit lumii frumuseti aparent caste care bucura ochii. Tablouri in miscare. Atat.
Dincolo de asta doar castitatea nevrotica si corupta de care vorbea J Evola acu mai bine de juma’ de secol…

Daca Biserica tuturor romanilor , daca Biserica aia a altora, indiferent care, daca budismul ala atat de adorat si de aiurea interpretat in spatiul european, promoveaza valori conform carora pe dincolo lucrurile stau fie in pasuni de verdeata si strazi de aur (!!! BOR – cat tembelism!!!!), fie intr-o absenta a durerii, inteleasa ca o absenta a nefericirii, adica a lipsei angoaselor existentiale specific umane, de ce dracu’, Doamne iarta-va, nu ne sinucidem in masa??? Am crea un short-cut eficient intre incertitudinea de zi cu zi si eternitatea roza a unei fericiri prelungite…
Streangul de gat, defenestrarea, overdose-ul prin praful alb, injectia intravenala, aducatoare de liniste ar trebui sa satisfaca nevoia de transcendenta, de implinire, de autenticitate, de Dumnezeu!
Daca iubirile pretins eterne dar sufocant de umane, de amagitoare si de perisabile ar compensa nostos alogos-ul aprioric atunci raiul ar fi pe aici si nu prin agitatia imaginativa si alterata de pedagogii infecte ale frustratilor pititi prin altare poleite cu aur ieftin…
Daca Dumnezeu ar fi omnipotent si omniprezent nu si-ar dovedi inflexibilitatea prin ne-amenstec ci ar interveni intru eficienta si corijare, indeplinindu-si planul atat de mult promovat de religiile (de doi bani) ale lumii…
Inseamna ca ori dumnezeu are o problema de autoritate ori nu e El cel desemnat sa intervina. Adica nu Dumnezeul asta paradoxal, lovit de nulitate si absurd, promovat la gradinite si in scolile generale de teologi cuprinsi de lumi ce nu au nici o legatura cu prezentul… Ci altul!
Ca ministrul Educatiei e un altfel de Dumnezeu frustrat si nul al unui guvern la fel de impropriu si de jenant e indiscutabil.
Dar ma mir in tacere, ca oameni instruiti si competenti sa intervina, oameni care chiar au un cuvant pertinent de spus, STAU si iau spaga lejera pentru a-si hrani progeniturile, lipsiti de culpa responsabilitatii si fara nici un fel de conflict intrapersonal… Se arunca peste neveste cu suveranitatea unei paternalitati insipid-ortodoxe, procreaza in liniste si-si impun progeniturile, nu intotdeauna potrivite, intr-o dinastie care nu se mai termina… Doctorii fac pui de doctori, profesorii, pui de profesori, proxenetii pui de proxeneti, si vulgul, pui de vulg… O predestinare care insoteste – numai in Romania – o nemurire de tipul unei monarhii-plaga niciodata vindecabile…
Ce dracu se intampla cu tara asta? Importul de Land Mark Forum, de doctrine stupide, de consumism tembel, de educatie superficiala, de yoga la purator, de modele grotesti si penibile gen Donald Trump&Co au sterilizat totul. Numitorul comun, indigoul care am devenit, imi repugna! Si cand mai vad ca sisteme ultra-incremenite in proiect, gen Marea Muta – numita fiind aici Armata – se sesizeaza prin serviciile sale de monitorizare, pentru a nu-si pierde presupusul loc in credibilitatea populatiei, chiar ma intreb: Oare chiar nu mai are nimeni nici o treaba de facut???
Toamna asta nu are gust… E doar o balaceala de campanii electorale mocirloase, in care nu mai crede nimeni si o aflare in treaba pe banii tuturor… O Romanie in care iubirea e indigesta si cu gust de presupus business- intelectual.
Adica o facatura…