- Te invit in lumea mea, soptira privirile ei voit timide si rusinate dar perfect constiente de strainul care-i calca pe covoarele sufletului…
- Te invit, continuara genele sa susure, invitandu-l la a fi liber in vastitatea unui suflet inteles si simtit tot mai mult ca fiind unic…
A pasit increzator in conturul cuvintelor ei aducand cu el lumea lui pe care urma sa o revarse in vibratia zambetului ei, sincer… Dar betia eliberarii in spasm o resimti neclar colorata in vina. In vina de a fi barbat, in vina de a-i fi dat sa se pe-treaca, sa se extinda in lichide, in vina de a fi natural deasupra. Revarsarea-i si-o simti ca acceptare si nu ca oferta. Nu ca un cadou. Nu ca un suprem atins. Nu ca indumnezeire. Ci ca o tolerare a unei imperfectiuni de proiectare, de constructie.
- Te invit in lumea mea, zambira ochii ei inchisi, concentrati pe invazia calda si vie…
Reiterarea orgasmica accentua dependenta. Si disiparea. Si non-sensul. Si risipa. Si perpetua docilitate. Si culpa perfecta.
Adormi tarziu simtind acut nevoia sa-i recompenseze trauma de a-i fi inteles contractia imperativa…
Ea il privi, ne-marginita de el, si surase sincer somnului linistit stiindu-i nelinistile si confuzia fireasca:
O lume mica ce intregea un Univers infinit…
- Te invit in lumea mea, gandira adormit privirile ei intuind nemarginirea…

Dispretul ranjit fata de cei numiti cetateni de rand e ostentativ afisat de firma-monopol numita Dalli. Aceasta metastaza urbana s-a intins cleios peste intreg Bucurestiul pana intr-acolo ca, aproape ca nici ca pieton nu mai poti sa admiri o vitrina fara a-i da 1,5 lei. Cersetoria asta legalizata, mana intinsa sub acoperirea unor contracte cu Primaria Generala are darul de a ma irita constant. Pe mine, cetateanul de rand, cum tare le mai place la anonimii astia efemeri cocotati prin efractie pe scara ierarhiilor sociale sa ma numeasca…
Virusul Dalli si-a largit poalele ocupand toti metri patrati de strada si de pe langa si cu un tupeu cultivat si promovat, inghite leu dupa leu alimentand pofta de viata a staff-ului firmei.
Si chiar e afacere de afacere: cu investitie minima: un panou care arata ca e parcare privata si cu un cetatean de rand – in fapt un looser caruia ii se arunca in sila un 4-500 lei/luna, virusul Dalli prospera. Ma gandesc ca mai imparte din profit conform unor calcule procentuale care sa mai multumeasca pe cativa dar tot ii ramane de un sejur saptamanal la Paris…
Angajatii Dalli, responsabili de colecta rezultata din cerseala de pe locurile de parcare – in marea lor majoritate, tigani, imuni la comunicare, igiena si bun-simt isi fac treaba ireprosabil. Contradictia cu ei, sau explicatiile cerute duc aproape inevitabil la amenintari, zgarierea masinii sau taiatul cauciucurilor… Nu ai ce face. Dai banul pe o ora de parcare tuciuriului cu fata asimetrica si tu stai in fond doar 10 min… Si in ora aia mai incap 4 masini. Tot inspre ranjetul latit de satisfactie al top-managementului Dalli.
Pe langa acest virus gras, numit Dalli au inceput sa apara mutanti-stapani pe cate un capat de trotuar. La fel de aliens ca si angajatii Dalli de prin parcari, sunt inarmati cu capre metalice, navete goale de bere, bolovani de 70 kg cu care blocheaza locurile ramase libere pentru parcare. Se straduiesc prin ranjetul plin de saliva incalzita sa te dirijeze inspre a-ti parca masina. Si inspre a-ti lua banii. Si totul se petrece ca intr-un ritual ancestral, de neclintit, sub ochii inseninati de saracia duhului, a agentului de politie…
Spaga noastra cea de toate zilele pleaca de la tiganul murdar din coltul strazii oprindu-se in posetele scumpe care se fataie ca o manea stupida pe culoarele lustruite ale magazinelor din Milano…
O tara plina de baieti destepti si de fete istete…
Parca imi pare rau ca nu-s rrom!
PS 1: Daca simtiti nevoia sa urati societatii Dalli Exim S.A multa sanatate si prosperitate in business, o puteti face la adresa de email: office@dalli.ro sau pe site-ul lor, http://www.dalli.ro …
PS 2: Si vreau 1,5 lei pentru promovarea virala…

Ma stiu… Feliez involuntar si automatizat persoana care ma intereseaza in lamele subtiri ale caror imagini marite indecent mi se impun brutal in constiinta… Nici macar nu fac efortul de a lua act de policromatismul lor… Ma impun lejer in centrul existentei celuilalt cu valente speciale de care arareori ma folosesc… Iau gustul improvizat al emotiei resimtite fata de care reactionez ireprosabil de fiecare data….
Aici nu exista esec sau aproximare.
Seduc fara menajamente si creez dependente instant. Constiinte adormite, vigilente, paranoide, depresive, calculate, rationale, rezervate, etc se deschid ne-rezervat si se arunca vulnerabil si increzator intr-un ocean innegurat care le absoarbe si care se pierd in imensitatea mea cu bucuria ne-regasirii… Slefuirea data de filtrele mele transforma, reorganizeaza, reaseaza, impune si creaza noi valente ale autoperceptiei si perceperii lumii…
Re-venirea in propria viata se face dupa noi intelegeri care de regula refuza actualul… Si refuzul trairii intr-un prezent care e irelevant, destructureaza si selecteaza….
Evitati-ma…
Psihologia nu e stiinta. E vocatie sau dat! E suferinta de a va trai! E suferinta de a ma trai. E fericirea de a ne trai….
Evitati-ma daca nu sunteti pregatiti sa fiti voi insiva… Micii, berea, sexualitatea ortodoxa, muzica minimal tech, yahoo messenger, skipe sau plaja nud la Vama veche sunt alternative…
Evitati-ma, inca…