Cu dedicatie, pentru melodia „O poveste fara sfarsit” (8) (Y)
Real world
- Dispari ba’ d’aici! Topeste-te, ca ma supar…
- Hai ma’… da ma’ si mie o bila…
- Cinci de zece. Si e asa ca te stiu, absentule…
- Hai ma’… N-am acu’! Ma cunosti ca vin maine…
- Dispari in ma-ta de distrus! Crezi ca ma faci? Ia o iarba pe doi zecari…
- Nu ma’! Aia e pentru retarzi… Da’ ma’ o bila…
- Mori ma’ jegule!
Se-ntoarse fara sa-i vada sapsmul muscular dureos, butonand nervos telefonul… Putea peste tot a resturi alimentare incalzite de soare…
Unde mortii ei umbla si tarfa asta?
- Alo? Ce faci fa? Ce mortii ei ma intereseaza??! Da’ sa le umplu’ familia! Ti-am spus sa fii aici? Sa vezi ce brand in dinti iei. Si misca-te-n ma-ta si nu-mi forta muschiu’!
Il privi pe infriguratul de langa el. Nu-i vedea febra si nici constrictia oculara…
- Fii atent aci, ba’ mortule… Vezi masina aia?
Ochii tulburi faceau eforturi in a focaliza…
- ’Te’n ficat legumo… Ba’ distrusule, aia verde… Vezi? Vezi pe ma-ta….
- Vad, vad… aia verde…
- Aia, aia. Asa. Ai o bila pa’ geamul aleia… Il vreau faina… Ma’ntelegi fututule???
Mortul zambea pentru ca simtea ca visele i se implineau… Caderea in rai avea un pret simplu… O bordura smulsa si impinsa intr-un geam de masina verde… Era un film pe care l-a inteles ca fiind marele si durerosul preludiu…
- E gata sefu’…
- Sa fiu a’ dracu’… ’Te’n morti si raniti, de ruina… Ai si facut-o… Uite, ia bila si evapora-te… De ma inspira gaborii te omor in pastele ma-tii de retard! Vin acolo sub pod si te terciuesc…
Si disparura amandoi in fericirea fiecaruia…
Seara..
- Uite-i pe verzi, spuse timid… Atat pe azi. Le-am dat si la gabori. Boschetari. N-au zis nimc. Au lins tot. Aaa… si faina pe caru’ lu’ Carosso… Si am vorbit si cu ciorile din Targoviste. Vin maine. La unspe’!
Vocea fina cu miros de whiskey Glenfiddich 21 years old, il stimula…
- E bine… Poti merge dincolo… Ia-o pe Carla de vrei. Da’ numa’ sus… Nu e buna de nimc altceva, azi… Sau de vrei sa te faci ca dracu’… si rase cu pofta. Zi-i ca eu te-am trimis…
Intra in camera plina. Se strecura tacut prin fumul de trabuc care nu-i spunea nimic…
- Tu esti Carla? o intreba femeia perfecta de alaturi care dansa singura…
- Da…
- Vin de dincolo… Hai, apleaca-te tarfa, mai zise, ascultandu-si fermoarul blugilor crapand… Stai in genunchi! mai suspina ca pentru sine in timp ce mana i se inclesta in parul negru…
Coltul camerei si muzica de cartier il ferea de imaginea seringii pe care o simtea plesnind in vena celui din spate…
Aerul de primavara ii umplu plamanii… Inspira puternic privind blocurile care-l invaluiau… Alaturi, tomberoanele pline cu resturi inverzite paleau in racoarea noptii… Peste tot doar blocuri negre, tacute, care faceau copii… Le penetra avid, cu ochii…
- Sa va fut! Ale mele sunteti…
Raspunse rapid apelului…
- Esti acasa fa? Vino’n club! Vezi ca in dulap e un pachet mic, galben… Ia-l si misca-ti genunchiul… Nu pui botu’ la el! Iti dau io’… Si sun-o pe Cristina sa vina. O vrea Chioru’… Cum ce? Un oral si gata! Da-o-n gati! O suta de coco sa bea si ea ceva… Hai, misca-ti curu’…
Inspira profund…
- E beton viata asta, futu-i!

PS. Timid, senatorul Titi, ales uninominal, se descalta intrand pe usa vilei, urmarit vigilent de boxerul cu falci maro. Atent la vocea venita de nicaieri – Asteapta-ma acolo! – se aseza pe fotoliul de piele alba pipaindu-si prudent buzunarul de la piept… Respira usurat!
Plicul cu bani era acolo…

Angoasa mea e ca nu reusesc sa ma adun din voi….
Risipit in visele voastre, in geamatul sau oftatul vostru tacut imi traiesc nelinistea suferindu-va… Re-adunarea mea in mine insumi pentru o gura de viata nu-mi mai reuseste pentru ca fiecare inspir al vostru mi-l daruiti din teama de a nu-l trai singuri… Ma las sedus de frumusetea fiecaruia dintre voi si-mi traiesc singuratatea nefiind singur. Dar niciodata cu voi… Sau intotdeauna mai larg/lat/inalt decat voi…
Presiunea infernala de a va fi insotitor oniric, ghid al reveriilor leganate de fuga spre nicaieri, de a va lua mana intinsa care nu gaseste nici o alta mana, de a nu fi rataciti in gustul endorfinelor constranse de jocul mecanic sa se reverse in overdose, de a va inspira tacut murmurul nedeslusit din perna rabdatoare, ma faramiteaza, ma dilueaza pana la confuzie…
M-am jucat si ma voi juca cu voi dandu-va puterea creatiei, lasandu-va liberul arbitru intru eroare si innobilare, v-am sedus cu ispita frumosului care va depaseste puterea de asimilare/traire, v-am sustinut alaturi de tot ce Sunt, in ura si plansul vostru pentru celalalt…
V-am dat bani si i-ati aruncat, v-am dat sperante si le-ati ridiculizat, v-am dat profeti si i-ati spulberat, v-am dat margaritare si le-ati pus in sertar langa plasticuri, v-am dat cunostere si ati deturnat-o, v-am dat sex si l-ati pangarit, v-am dat Eden-ul si l-ati cimentat, v-am dat vieti inocente care sa va bucure si le-ati modificat genetic, v-am dat Adevarul si l-ati inlocuit, v-am dat libertatea si ati preferat coliviile, v-am dat iubirea si ati omorat-o…
Va dau Infinitul dar strambati din nas…
Nu va mai dau nimic si plangeti si suferinta voastra e atat de sincera si de apocaliptica incat indumnezeirea-mi se innmoaie si vrea din nou sa dea…
Si m-am dat pe mine… Ca un licar confuz care zvacneste in sufletul fiecaruia dintre voi si ati inceput sa cautati. Spre nicaieri, spre oriunde… Dar cautati!
Nu vreti sa fiti Dumnezeu?
Cateva zile, sa pot sa iau si eu o gura de viata… Ca sa ma pot risipi din nou.
Angoasa mea e ca nu reusesc sa ma adun din voi….pentru ca va iubesc!

Insistenta pe sexul explicit, pe ceea ce are el direct observabil, cuantificabil si pe simptomatologia manifestarii sale e calea certa a manipularii, dezbinarii, urii si a izolarii. Intretinerea unei false iluzii a competitiei intersexe in ceea le defineste pe ele insele ca fiind, dincolo de manifestarile sociale, genereaza aprecieri si etichetari care, din cazuri particulare si nesemnificative statistic s-au generalizat. Definirea celuilalt are o logica interna, aceea a definirii propriului eu. Insa reductionismul sexual au transformat protagonistii in instrumentar mai mult sau mai putin eficient, pentru celalalt.
Masculul devine o anexa peniana tot mai tacuta in timp ce femela ni se prezinta ca un hau intunecos unde aventura tinde sa devina riscanta… Tipatul sincer sau mimat al femelei devine obiectiv masculin si castitatea corupta (J Evola) si compulsiva, o strategema feminina. Patriarhatul prostesc si perpetuu a esuat in dependenta de feminin.
Pansexualismul asta endemic se impregneaza in politica, in economie, in principiile supraordonate si distincte ale functionarii sistemice, viciindu-le, in sensul deturnarii lor de la sensuri avute candva…
Iubirea in ceea ce are ea – macar tangential la esente – s-a penibilizat si se virtualizeaza. Preludiul sexual are loc in retea iar drama carnala se consuma frivol. Neintelegerea spasmului si a eritemului sexual, confuzia angoasei data de neputinta muta a diadei alimenteaza viciul cercului.
Iar frustrarea generala se varsa pe blog…

La alegerile prezidentiale din Romania anului 2009, (cu zile umplute de dosare al caror colt se scoate din sertare precum un loz de pe vremuri, cu injuraturi, acuze, intimidari brutale, mici naclaiti de mustar, pungi de plastic cu o simbolistica incerta, cu linii melodice turcesti si aglomerari de pensionari si profesori flamanzi…) voi vota cu Barack Obama…

Uite d’aia…
Sau uite de asta! Obama
Ca la noi canta Vali Vijelie sau tot soiul de avortoni minune…
Ca profesionalismul nostru e spoiala…
Ca regizorii nostri care nu-s morti de tot traiesc in lumi ce nu au legatura cu exprimarea si simtirea artistica…
Ca duelul interuman are forme de inalta elevare a simtirii…
Ca suntem romani, uite de aia…