A dat o fuga prin sufletele uitate… Le-a reintalnit ascunse sub banalul zilelor, mascand timid surpriza revederii… Cuvintele plecau greu, stangaci, deformate de o voce care nu le vroia rostite. Amintiri prafuite incercau sa revina din negura memoriei pulsand temperat. Nu era mare lucru de zis…
- Aici ne-am sarutat, langa peretele asta… spuse ea ca pentru sine lasandu-se o clipa pierduta intr-o reverie calda… Nu mai simtea acel gust dar o emotie incerta se cuibari o clipa in obraji…
- Da, fu raspunsul lui, stanjenit de o amintire pe care o uitase… Aici, da…
Se intoarese spre el si-i privi chipul. Era la fel dar nu mai era acelasi. O perdea fina, nevazuta ii invelea ochii pe care nu-i mai simtea…Se intreba ce cauta aici.
- Cum am facut de am murit amandoi? intreba ea scurt, privind intr-o parte…
Nu primi nici un raspuns. Il privi din nou si-l simti incurcat. Ii atinse mana alungand usor blocajul…
- Am crescut amandoi, continua tot ea… Ai ramas la fel de frumos. Si ma bucur ca te-am revazut!
- Si eu, raspunse el privind-o cum pleaca…
Ajunsa in strada un fior scurt destrama aura ultimelor minute. Inspira puternic aerul toamnei si zambi libera privirilor curioase ale unui trecator infrigurat, priviri ce ramasera agatate in parul ei…
Isi zambi siesi pentru ca a simtit ca visele mor ca sa poata face loc invierii altora…
Povesteste-mi…