Pleca spre casa inciudat. Norii gandurilor negre se acumulasera tot mai jos si-i incetosau privirea. Un continuu dialog cu aceste pasari aducatoare de perspective tot mai lipsite de culoare se derula acut si tot mai vehemet, conferindu-i – pentru un observator neutru – o aura de usoara bizarerie, de nemultumire si nefericire cronicizata…
Intra iritat in casa mormaind stins un “buna” dupa care se pierdu pe usa biroului.
N-a simtit panica din sufletul ei. Nu i-a simtit durerea si zbuciumul. Acum doar ale lui contau. Ale lui erau cu adevarat reale si importante.
- Vrei un ceai? indrazni stins sa-l intrebe.
- Nu, merci, ii raspunse fara s-o vada si fara sa-i auda pasii usori cum se pierdeau inspre usa.
O tacere lesioasa se prelingea peste tot imbibandu-le sufletele.
Stinse becul fara sa fie atent si se lasa pe pat sfarsit, invelindu-se neglijent.
Ii auzi suspinul dar nu facu nimic sa-l opreasca.
- Noapte buna! Vocea ei prudenta si calda modela sunetul ca pe un cerc de fum lasandu-l sa se piarda in noaptea somnului…
Abia atunci a auzit-o. Si in negrul noptii o lumina mica si nesigura incepu sa palapaie… Cuvintele ii se dezlipira de pe buze involuntar.
- Stii… Iarta-ma! Iarta-ma ca nu ti-am zambit azi.
N-a mai primit raspuns dar i-a simtit zambetul in bezna calda.

Aliodor Manolea (numele astuia ma trimite automat la expresia “deampulea”) a devenit un fel de bau-bau in Romania innegrita de misticism si psihiatrie la purtator.
Promovat de televiziunile imbecile si imbecilizante – Realitatea TV si Antena 3 pana dincolo de saturatie – ca expert in psihoenergetica, biosinergetica, programare neuro-lingvistica, Manolea asta apare ca un mister, un super-man, un zeu confiscat si pus la dispozitiile tranzitorii ale presedintelui, un duh de forta desprinsa involuntar (sau nu) din desuurile Cotrocenilor concesionati pe viata unui individ – la randu-i, un fel de supraom.
Cum lumea politica romaneasca e compusa in marea sa majoritate din agramati si veniti cu pluta la Casa Poporului e normal ca dezaxarea si derapajele mentale ale lui Aliodor, mascate de neologisme care ascund in ele insele relicve ale unei gandiri specifice descoperirii focului, sa atraga si sa subjuge creierele vide, plate si dornice de maretie.
Impostura face o unitate de monolit cu desprinderea de realitate a politicii romanesti. Astrologia si stelele ei, psihovibratiile si razele policrome, radiestezia si hiperestezia mentala a lui Manolea, sinergetica, sintactica, sinectica, sindrofia, sinus de alfa si sinuzita intregesc un tablou care surprinde Romania in ceea ce are ea esential: absenta gandirii critice, preferinta pentru gandirea de tip magico-ocult, placerea manipularii ordinare si o imensa, nesfarsita incultura.
O imensa si nesfarsita incultura!!!!
Efortul minimei documentari este cedat cu o placere perversa, masochista unor Aliodori stupizi ca indivizi dar isteti in a face averi si in a manipula poporul – un fel de concept indragit de presedinte.
Aliodor Manolea (iar imi vin asocierile…) poate fi expert in ce vrea el. Ideea e ca specializarea sa aiba o rezonanta sonora data de prefixuri de tip: psiho, vibro, bio, para, neuro, iar continuturile profesionale sa vizeze energii subtile, astral, descompunerea luminii, orientalism cat incape, raze si flori de lotus. Supa e gata! Poporul – un fel de concept indragit de presedinte – infometat mental, va leorpai uimit de stiinta de carte si de harul unora si altora in timp ce-si va caina nesansa, neputinta, suferinta si nedreptatea vietii…
Aliodor Manolea (off… de ce o fi trebuit sa fie adaugata litera A la final???) reprezinta un next level al mamei omida, un fel de up-grade al acesteia, o racordare la era Mbps. Influxurile iradiante psihonervoase si policromatice ale cristalizarii mentale dizarmonice ale lui Manolea (off doamne…) se coroboreaza perfect cu claritatea, limpezimea si simplitatea pseudo-utopic-binevoitoare a Bisericii Ortodoxe – un altfel de Realitatea Tv sau Antena 3 pentru uzul celor mai putin dotati tehnic – si cu mafia intereselor personale – numita pe romaneste, politica.
Astfel, trinitatea schizofrenie – biserica – politica devine simbolul moralei actuale care fiinteaza in Romania, unde schizofrenia, eliberata de camasi cu maneci lungi si de medicamente, este intrupata sub forma aliodorilor, biserica hiperbugetata se reconverste intr-un preafericit imperiu mediatic iar politica isi prostitueaza creierul plat pentru a asigura logistica celorlalte doua.
Perfectiunea mistica a cercului a fost atinsa.
Indestructibilitatea sa e un fapt.
Cromatica si viabilitatea lui sunt eterne.
Fapt de necontestat demonstrat de stiinta lui aliodor manolea (off, stiti voi…) si binecuvantat de preafericitul intronizat si televizat.
Ce e de facut? Nu stiu… Uitati-va si voi la Realitatea TV sau la Antena 3. Sau mai pupati niste moaste…

PS. Imi spune si mie cineva cum se scrie corect “deampulea”??? Asa? Cu cratime? Cu cate? Unde? Cu M? Cu N?
Pentru ca n-as vrea sa pangaresc un nume zeificat…

In sfarsit, dupa 20 de ani de haos si coruptie consistenta, de furt tot mai consolidat si mai organizat, Romania intra intr-un binemeritat regres.
Vidul executiv si incompetenta generalizata au atras firesc hallo-ul flacarii albastre plecata direct din capul unuia dintre recunoscutii corupti si sforari contemporani. Incompetenta si esecul sau se vor a fi justificate prin parapsihologie, o “stiinta” care a prins la romani precum mucii la nasul racit.
Uite unde duce promovarea media fara limite a tuturor tiganilor analfabeti, a judecatilor lui becali si vanghelie, a mamelor omide si a astrologiei de ev mediu…
Uite unde duce coruptia si anacronismul unei biserici ortodoxe, corupta, avida, inculta, si fara dumnezeu, unde preafericirea consta in jocuri de culise, presiuni pe legislativ si troc cu voturi…
Uite unde duce incompetenta psihologilor facuti la televizor si a psihiatrilor prea obositi ca sa mai vada altceva dincolo de medicamentele lor…
Uite unde duce politicianismul si non-valoarea, minciuna si tarotul, vrajile si MISA, ghicitul in carti si horoscoapele uraniene si aquariene…
Uite unde va duce introducerea schizofreniei bisericesti in scoala primara, in creierul micutilor inocenti…
Uite unde duce analfabetismul, ignoranta, incultura, generalizarea mentalitatilor rurale si suburbane, absenta filtrelor democratice si libertatea fara responsabilitate!
Uite-l pe State de Romania, uite-le pe pitipoancele cu chilotei roz de la tv, si interesantele lor efecte.
Uite-l pe ipoteticul presedinte ars de flacara propriei patologii si incompetente!
Bravo tarisoara!!!! Hai ca incet incet trecem noi si de evul mediu si zorii sclavagismului sunt aproape.
Cu certitudine am gresit si spatiul si timpul fiintarii proprii!!!
PS. Si eu care scriam pe aici despre metafizica iubirii, despre innobilarea personalitatii prin adevar, despre libertate ca ax central in constructia edificiului psihic… Mare naiv!!!!

Nu e nevoie sa va spun sa-i priviti…
Ne-au umplut spatiul psihologic, mintea, ne-au alterat emotiile, ne-au deviat comportamentele, ne-au asasinat linistea, zambetul, calmul, bucuria de a fi…
Omniprezenta acestei ciupercarii politice a infestat intreaga societate, mutilandu-i substratul, firescul, normalitatea functionala.
Acesti no-name, aparuti din anonimaturi dubioase, increnganati in gasti la fel de dubioase si corupte s-au instapanit peste tara, peste noi, peste visele tuturor….
Priviti-i! Ei stiu de toate – de la economie la bucatarie, de la medicina la bancuri, de la educatie la morala. Ei stiu filosofie, mecanica, psihologie, management, justitie, sanatate, religie… Si nu unul ci toti le stiu pe toate.
Priviti-i! Sunt ca niste haite de caini infometati, agresivi, primitivi, repulsivi, bolnavi.
Lacomi si rai, egoisti si infumurati, corupti genetic si social, logoreici, suspiciosi si suspecti totodata, politicienii Romaniei – aproape fara exceptie – reprezinta principala frana, principalul obstacol si marea problema a Romaniei.
Iar Romania nu e un concept abstract, o notiune sterila, un fonem, o alaturare de litere si sunete. E un organism viu compus din vietile noastre, ale fiecaruia. Din creativitatea noastra, din munca, lacrimile, mortii, demnitatea, sperantele, devenirea fiecaruia dintre noi.
Nu politica e curva ci cei care o fac. Si nu “curva” in sensul de abil ci in sensul cel mai abject posibil. De focar de infectie.
A face politica tine de responsabilitate fata de tine si fata de cei multi, nu fata de familia ta, fata de copii tai sau fata de amantele tale. Daca ai asemenea inclinatii treci in sectorul privat, construieste-ti un business de succes si fa ce vrei cu banii tai. Dar nu te lafai in banii tuturor.
Schimbarea mult asteptata de la votul din noiembrie nu aduce nimic. Infometatii care stau la rand functioneaza dupa acelasi tipar cu aceleasi comportamente, cu aceeasi iresponsabilitate si ingustime de perspectiva.
Schimbarea va veni – in situatia noastra – doar prin miscari violente, de strada, de nesupunere civica, de fortare prin numar ca aceasta cangrena sa fie eliminata.
Votul nu face nimic!

Eu cred in suflete pereche… Si cred ca ele se pot intalni sau nu. Si daca se intalnesc ele se simt, se vad, se adulmeca si fura brutal sau temator din viata pe care si-o accepta stins, mici segmente de suflet, bucati de sine insele pe care le ofera perechii pe care n-o au inca… Si asa coloreaza ceea ce se simte a fi gri. Sau tern. Sau liniar. Sau contextual.
Eu cred in suflete pereche… Ele se pot reintalni tarziu. Mutilate de experiente, de daruiri incomplete, de suspine ascunse, de doruri mocnite, neintelese. Si intalnirea poate fi exploziva. Cu irumperi de atitudini si rejectii ale prezentului. Sau poate fi resemnata, tacuta, interiorizata ca o durere a unui dor dat de ceea ce ar fi putut sa fie.
Eu cred in suflete pereche… Si din mirosul trecator, efemer, adiat, din privirea vulcanica de o clipa, din atingerea involuntara si timida sau din stransoarea ferma mainii lacome se poate crea o viata interioara care o dubleaza si o sustine pe cea manifesta.
Eu cred in suflete pereche… Ceea ce nu inseamna ca dumnezeul trait prin experienta unirii lor se si poate intampla. Ca iubirea lor poate fi implinita. Ca fericirea le apartine etern. Totul se rezuma la furtul clipelor sau mai corect spus la supravietuire.
Eu cred in suflete pereche… Si mai cred ca multe suflete rateaza concediul numit viata pentru ca – din varii motive nu intalnesc niciodata apropierea magnifica a perechii.
Sau pur si simplu nu-si dau seama minimalizand ceea ce li se intampla.
Dar eu cred in sufletul pereche…
Si daca ii simtiti vreodata invaluirea calda abandonati-va lui. Sau furati nestanjeniti din ceea ce aveti si rasfatati-va in privirea lui.
Pentru ca e unic. Altul nu e pentru voi. Doar va aproximeaza si – desi bine intentionat – va iluzioneaza. Iar viata insasi se traieste partial si aproximativ.
Ceea ce doare surd… o viata intreaga!

Si asta nu inteleg nici popii nici psihologii…